Fluturi….

      Radem cu gura pana la urechi atunci cand suntem impreuna. Daca ne-ar intreba cineva care e motivul, ne-am uita amandoua una la alta si am izbucni din nou in ras Din nimic facem ceva, din ceva facem nimic. Trecem una pe langa alta si ne punem piedica, ne strambam una la alta, ne ciufulim parul…zici ca suntem doua copilandre care se bucura la maxim-fara intentie la varsta aia- de bucuriile vietii, cu planuri simple si sigure…

      Un beculet se aprinde…….e o idee traznita care, cum e lansata, e pusa in aplicare. Nu mai conteaza daca e bine sau nu, atata timp cat ingredientul principal e cuvantul “distractie” . Curiozitatea castiga batalia, ratiunea se pierde undeva pe drum, nebunia pune stapanire pe noi. Lumea se uita ciudat la noi. Nu intelege ce tot avem de povestit, de susotit. In acelasi timp ne simpatizeaza, ne aproba, si-ar dori sa fie la fel, dar nimeni nu indrazneste.

    Eu sunt fericita, prin porii trupului meu respir fericire, cant fericire, vad fericire, ofer fericire, primesc fericire……Ma simt ca un fluture:viata este efemera, cu ploaie, dar cea mai frumoasa cand rasare soarele, cu fulgere si tunete, dar cu un sclipitor curcubeu…

…A durat ceva timp pana am iesit din coconul meu aurit-un pic cam prea mult    - si incep sa-mi intind aripile, sa ii incant pe ceilalti, sa ma joc cu ceilalti fluturi, sa imi creez propriul dans    -o plutire in necunoscut, dar cu o finalitate inevitabila…..

Un sfat: Nu frangeti aripile fluturilor!!!